Bogdan, everything’s your fault. Yes, including this.
Cu cata usurinta si superficialitate ajung sa fie tratate sacrificiile pe care le fac sportivii care reprezinta o tara pe plan international. Cat de usor ajungem sa facem topuri de genul “cel mai urat fotbalist” – top care a revoltat-o pana si pe mama. Cat de usor se creaza scandal acolo unde unicul motiv de scandalizare e lipsa de valoare a reprezentantilor presei. Citeam astazi pe un cotidian sportiv – numele nu merita mentionat -, un articol postat pe blogul unui personaj care deunazi mi-era simpatic. Post-ul e de un grobianism greu de copiat, vorbeste in niste termeni extremi despre niste persoane pe care nu a avut inca timp nici macar sa le intalneasca, darmite sa le cunoasca. Mr. Journalism e mai mult ca sigur persoana care crede ca poti estima valoarea unui sportiv judecand dupa ritmul primilor pasi pe aeroportul Otopeni. Daca nu e sprintar dom’le, nici nu face ochi in exceptionalul campionat mioritic. Ma intreb daca respectivul ziarist realizeaza ca daca se apuca ACUM sa alerge, nu ajunge nici macar la efortul fizic depus de un junior aflat in cantonament la Cracanatii din Deal.
Exista o serie de ziare carora le facem trafic online, pe care le cumparam tinzand sa uitam ca nu exista pic de substanta, ca nimeni din acele redactii nu are nimic de spus concret, clar, lipsit de articulari inutile si ultra-colorate, de bannere si confetti cu care sa obtureze vederea. Exista o regula nescrisa in presa romaneasca: dimensiunea titlului este invers proportionala cu calitatea articolului. Cu cat sunt mai multe semne de exclamare, cu atat e mai ridicol. Ce duce penibilul pana la extrem e partea cu “EXCLUSIV”. Exclusive, my ass. Inca nu au remarcat ca e la fel de exclusiv pentru toate ziarele? Astia traiesc cu impresia ca lumea nu observa grosolania cu care fura unii de la altii titlurile articolelor? Nu exista presa, nu e vorba doar de presa sportiva.
Problema cea mare nu e doar faptul ca o serie de pseudo-jurnalisti urla prostii incredibile in ziare, mai nou si in mini-interventiile din timpul stirilor. Hiba e faptul ca putinii ziaristi seriosi isi leapada principiile si arunca si ei cu rahat in oricine e nevoie sa fie tintuit in ziua respectiva – pe considerente de rating, sales, etc. Pentru un motiv oarecare, nascocit ad-hoc intr-o sedinta planificata intentionat inainte de prima cafea de dimineata. IQ-ul trebuie sa fie cat mai scazut, iar prezenta obligatorie, in buna traditie romaneasca.
Nu ma mai mira nimic in privinta asta, chiar m-a mirat entuziamul cu care ii sporovaia mama in timpul conversatiei noastre. Nu ma mai mira nici macar ce se intampla in invatamant, vre-se superior. Dar pe tema educatiei scriu doar cand imi sunt gata statisticile…
0 Responses to “stop the presses…”